Mda...nu am somn... nu am somn pentru ca ,de indata ce inchid ochii , mii de imagini imi trec prin ochii mintii si e un asa mare amalgam incat nu pot suporta mult ..ii deschid iar ..si stau ore intregi cu ochii atintiti spre tavan.. amintiri se deapana treptat si chipuri familiare imi apar in minte...jucarii , prieteni vechi plecati cine stie unde , seri pline de farmec cand faceam din chestii cat se poate de banale lucruri memorabile...nopti pierdute depanand amintiri cu altii ... zile scurse intr'un calendar care , se pare ,nu se sfarseste cu niciuna din multitudinea de luni de decembrie...si asa se ajunge la iarna... la zapada..la puritate ..la alb... cred k e un anotimp minunat ... un anotimp al meu.. sunt varsator.. si iarna e multa "apa" .Am zis "apa"? Da ,atunci fug cu imaginatia catre mare ..catre zilele insorite ale altei persoane parca.. cand totul era perfect si simetric.Am zis "simetrie" ? Oare cui ii place ideea de simetrie? Mie una nu.. si totusi ..vad ca viata asta ne joaca feste .. am crescut si acum privesc lumea cu alti ochi.. din cand in cand ma las sa visez in lumea aceea de copil pe care mi'o creasera cei dragi... dar cand trebuie sa fiu "prezenta in prezent" vad si eu peisajul dezamagitor si sumbru pe care il vedeti si voi..si anume ca viata se joaca cu noi cu o usurinta absurda .
Mi-aduc aminte cu drag ca era o vreme cand puteam sa iubesc in adevaratul sens al cuvantului. Puteam sa fiu eu insumi , puteam sa cred in cei din jurul meu ,puteam sa ating si luna daca mi-as fi propus...poate chiar si sa zbor.. Era un sentiment inaltator de sincer , izvorat dintr-un suflet nestiutor ,blajin si inocent.Credeam in "iubire" .Credeam in EL. Credeam in mine.Nu era nevoie nici de cuvinte , nici de sunete , nici de lumina. Era genul acela de sentiment pe care il stiai adevarat oricum oriunde oricand.As fi fost gata de orice sacrificiu si poate si acum sunt , dar cu diferenta ca acum as da orice sa mai simt inca odata ceva atat de efervescent si de pur . Oamenii omoara tot ce e mai frumos in viata lor cu neincrederea .Omoara tot ce este mai viu si mai adevarat.Asa a fost si cu iubirea mea.S-a destramat ca un brocart mult prea vechi.Globul de cristal s-a spart si am fost nevoita sa merg mai departe adunand cioburi sparte si franturi de amintiri.
Rar ma apuca melancolia.. dar e o boala grea. Ca si iubirea de altfel.Am inteles insa ca viata e ca un caiet cu pagini albe:tu ai in mana stiloul .Tu iti scrii povestea.Si depinde de tine daca transformi caietul intr-o carte colorata cu povesti si cu zane..pe care sa o rasfoiesti fara pic de regret la sfarstul vietii tale...sau daca scrii doar un jurnal sec unde cuvintele vor imbatrani odata cu tine.
O persoana foarte draga mie imi spunea cu ceva timp in urma ca "unele lucruri nu se spun, doar se simt ".Intrebarea mea este insa , daca "se simt" de ce nu sunt lasate sa prinda viata ?Daca iubim , ca toata lumea in ziua de azi are cate un "uby:X" ,"pui:X","kitty:X","love:X " sau ceva de genu ;)) de ce nu ne lasam prada sentimentului in sine?De ce plini de prejudecati , dupa 1luna 2 ,3 (variaza de la pers la pers ) se ajunge la "Vai , ala? Nu stiu ce am vazut la ala !?Nu , te rog ,INCETEAZA draga !" sau plini de reprosuri ajungem sa aruncam cu "ou si cu otet"in EX de fiecare data cand avem ocazia ?
Raspunsuri ar fi :
a). ori superficialitatea ii da afara din casa pe unii dintre romani si ,pentru ca se simt dati la o parte , trebuie sa comenteze
b).ori incerci sa faci pe cineva sa te uite mai repede schitandu-ti imaginea de "bitch/asshole " in scurt timp ,ceea ce trebuie sa recunosc , este un lucru demn de laudat avand in vedere ca renunti la imaginea ta in fata unor persoane de care esti automat atasat doar pentru ca "the other" sa fie ok
c).ori esti beneficiarul unui orgoliu cat China care nu iti permite sa intelegi de ce nu te-a placut avand in vedere ca esti " perfect/a " , "extrem de frumos /oasa" , iar IQ-ul tau depaseste limetele admise.. oare cum o fi posibil ,huh?
d).ori persoana respectiva chiar merita sa nu mai fie mentionata pentru ca nu ii poti gasi un adjectiv destul de negativ care sa o caracterizeze
Oricare ar fi motivul suferintei , ii respect sincer pe cei care au curajul sa recunoasca prin ce trec si pe cei care pot spune sincer ca trecutul e trecut. Eu una nu cred ca voi putea vreodata. Amintirile fac parte din mine...
WTF !! Cat am putut sa filozofez intr-o singura noapte :))
Whatever ..the thing to remember is "live your life , forget about others " and no matter how hard it is remember also that "shinny dayz will come " !!
Nu stiu de ce , dar in ultimul timp ma simt ca pestele-n apa.Ma simt bine. Ma simt "eu" ... Yep , suna "weird" dar asa e.. dupa o lunga perioada de acomodare , am revenit la forma ":D" :)) si e belea sa fiu iar "eu" ..happy ... oamenii sunt niste ciudati in fond. Imi pare insa rau de-un singur lucru.Ca am pierdut vremea punandu-mi intrebari stupide... Cine are nevoie de raspunsuri? Eu nu... Satula de idioti. Nu dai 2 bani pe mine ?!Si ceeeeee? Nici eu nu dau ... Vrei sa fi "the cool guy " care ma ignora? Be my guest... Nu shtiu dar cred cu incapatanare ca daca e cineva in lumea asta pentru mine... o sa-l gasesc ... daca nu.. Damn ! dar tot voi supravietui si alone :))pentru ca-s facuta sa nu ma dau niciodata batuta {scuzati rima :">}.Si inca ceva, imi bag piciorusele in toate ideile preconcepute ;) sunt om .Am suflet .Traiesc , si cat respir o sa iubesc .O floare , un peisaj , o nuanta de lipgloss , o rochie , o carte , o fraza , doua cuvinte , poate chiar o litera . Pe tine numai , te-am lasat de ceva vreme buna in urma . Ti-e greu tare sa vezi asta,nu ?Dar sa accepti ?>:) mda... Da. Sunt mandra de mine pentru ca , cu fiecare zi invat sa fiu demna. NU plina de mine asa cum eshti tu. Ci DEMNA .
